 REZISTENŢA LA ÎNGHEŢ La spaţiile exterioare este necesar să se folosească numai plăci ceramice rezistente la îngheţ, care rezistă la o acţiune îndelungată a gerului şi a vremii. Rezistenţa la îngheţ este testată printr-un anumit număr de cicluri de îngheţare şi dezgheţare în condiţii stabilite conform EN ISO 10545-12. Există o relaţie între rezistenţa la îngheţ şi absorbţia de apă. Cu cât absorbţia de apă este mai ridicată cu atât creşte rezistenţa la îngheţ.  REZISTENŢA LA UZURĂ Este important ca plăcile folosite la pavarea pardoselii să aibă o rezistenţă a suprafeţei (abraziune) adecvată. Plăcile glazurate pentru pardoseli sunt impărţite în diferite clase în funcţie de densitate şi uzura în urma traficului. Rezistenţa la abraziune a plăcilor pentru pardoseli glazurate este stabilită conform EN ISO 10545-7 cu granule de oxizi de aluminiu, bile de oţel şi apă într-un sistem circular excentric în cadrul testului umed PEI. Plăcile testate conform EN sunt împărţite în grupuri de la l la V în baza suprafeţei neafectate în cursul testării. Clasa l Plăci ceramice glazurate pentru pardoseli pentru un trafic interior scăzut, fără probabilitatea zgârierii, pentru încălţăminte uşoară în băi, dormitoare şi spaţii interioare fără acces exterior. Clasa II Plăci ceramice glazurate pentru pardoseli pentru trafic interior mediu, folosite la suprafeţe active, dar excluzând bucătăriile, vestibulurile şi alte suprafeţe cu un trafic crescut. Clasa III Plăci ceramice glazurate pentru pardoseli pentru un trafic mediu dar mai solicitant, cu un mic risc de abraziune, ca de exemplu camere de zi, balcoane, logii, băi din hoteluri. Clasa IV Plăci ceramice pentru pardoseli glazurate pentru un trafic ridicat cu riscul abraziunii şi încălţăminte normală de lucru în vestibuluri, încăperi comerciale şi birouri. ClasaV Plăci ceramice glazurate pentru pardoseli pentru un trafic ridicat la suprafeţele de la intrări, magazine, coridoare, garaje.  REZISTENŢA LA ABRAZIUNE SPORITĂ Rezistenţa la abraziune sporită (putere abrazivă sporită) este capacitatea produselor ceramice neglazurate de a rezista la abraziune în condiţii specificate. Principiul de testare este de a determina cantitatea de material îndepărtat prin acţiunea abrazivă a instrumentului de testare în condiţii specificate. Testarea rezistenţei la abraziune sporită se efectuează conform standardului EN ISO 10545-6. La pavarea suprafeţelor cu sarcini grele este recomandată folosirea plăcilor din clasa TAURUS.  ABSORBŢIA DE APĂ Absorbţia de apă este proprietatea cea mai importantă la alegerea tipului de plăci pentru un anumit mediu. Absorbţia de apă este capacitatea unei plăci ceramice arse de a absoarbe lichide, exprimată prin proporţia dintre cantitatea de apă absorbită de un specimen de testare şi greutatea specimenului uscat în condiţiile standardului de testare EN ISO 10545-3. Cele mai bune caracteristici de lucru şi rezistenţa la cele mai dure condiţii de lucru, în special rezistenţa la îngheţ, le prezintă plăcile ceramice cu o absorbţie de apă redusă.  ÎNTREŢINERE Pentru o întreţinere mai uşoară, plăcile sunt potrivite oriunde este nevoie să existe zone fără agenţi patogeni, ciuperci, praf şi murdărie (adică în industria alimentară sau în instituţii sanitare). Produsele neglazurate şi glazurate pot fi uşor şi rapid curăţate cu apă caldă şi detergenţi sau agenţi de curăţare fără compuşi abrazivi. Atât plăcile de gresie, cât şi cele de faianţă, au o rezistenţă deosebită la agenţii de curăţare comuni folosiţi în gospodării, inclusiv la cei care conţin acizi slabi sau baze. Agenţii care conţin acid fosforic sunt potriviţi pentru înlăturarea ruginii reziduale. Pentru inlăturarea cimentului rezidual sau a componentelor de asamblare, spălaţi placa cu o soluţie de acetonă de 5% sau folosiţi agenţi de curăţare speciali.  REZISTENŢA LA ALUNECARE Aceasta este una din cele mai importante proprietăţi ale suprafeţei plăcii de ceramică, care determină caracterul convenabil al aplicării unui tip de placă selectat pentru zone speciale, pentru asigurarea unei siguranţe a mişcării. Rezistenţa la alunecare a plăcii ceramice este determinată de metoda precizată de următoarele standarde: DIN 51097 Determinarea proprietăţilor de alunecare a suprafeţelor ude pentru picioare goale. DIN 51130 Determinarea proprietăţilor de alunecare a zonelor de lucru şi a suprafeţelor cu risc crescut de alunecare. Conform DIN 51130, plăcile se clasifică în grupe identificate de la R 9 la R13 (vezi tabelul 1) după cum urmează: Grupa R9: unghi de alunecare 6-10° Grupa R10: unghi de alunecare 10-19° Plăci ceramice pentru cămări, chicinete, etc. Grupa R11: unghi de alunecare 19-27° Plăci ceramice pentru bucătării, sanatorii, spălătorii de maşini, spălătorii, ateliere de polizare, etc. Grupa R12: unghi de alunecare 27-35° Plăci ceramice pentru săli de preparare a cărnii, bucătării mari, lăptării, etc. Grupa R13: unghi de alunecare >35° Plăci ceramice pentru podele de abatoare, rafinării de grăsimi, tăbăcării, etc. Conform DIN 51097, plăcile se clasifică în grupe identificate prin literele A, B, C după cum urmează (vezi tabelul 2): Grupa A: unghi de alunecare >12° Plăci ceramice pentru cabine de schimb, bazine pentru copii, piscine cu adâncime mai mică sau egală cu 80 cm. Grupa B: unghi de alunecare >18° Plăci ceramice pentru cabine de duş, piscine, saune, trepte de pe lângă piscine, etc. Grupa C: unghi de alunecare >24° Plăci ceramice pentru trepte de intrare în sau sub apă, muchii teşite de piscină, etc. Necesitatea mai mare pentru rezistenţa la alunecare este frecvent legată de necesitatea de capacitate a suprafeţei plăcilor de a absorbi, în cavităţi, o anumită cantitate de lichid vărsat pe podea (cel mai frecvent se cere aceasta în sălile de procesare a grăsimilor, etc.) conform DIN 51130, această capacitate este exprimată de volumul cavităţilor de filtrare în crn3 pe 1 dm2 al plăcii ( camera de drenare) , şi este identificat de litera V, cu date numerice relevante (adică V4).  PROPRIETĂŢI CHIMICE REZISTENŢA LA SUBSTANŢE CHIMICE EN ISO 10545-13 Soluţii apoase de testare Substanţe chimice de gospodărie: soluţie de clorură de amoniu IOOg/1; săruri de baie: soluţie de hipoclorit de sodiu 20g/l. Clase: Neglazurate: UA/UB/UC*; glazurate: GA/GB/GC* Acizi şi baze Concentraţie scăzută: soluţie de acid clorhidric 3% soluţie de acid citric 100g/l soluţie de hidroxid de potasiu 30g/l Concentraţie mare: soluţie de acid clorhidric 18% soluţie de acid lactic 5% soluţie de hidroxid de potasiu "IOOg/1 Clase: Neglazurate: ULA/ULB/ULC sau UHA/UHB/UHC* Glazurate: GLA, GLB, GLC sau GHA, GHB, GHC* *Clasa A indică cea mai mare rezistenţă la substanţe chimice, care scade progresiv, până la clasa C. Rezistenţa la coroziune, EN ISO 10545-14 Substanţe corozive Substanţe corozive care lasă urme; Substanţe care formează Rugină verde în ulei; Substanţe care formează rugină roşie în ulei Substanţe chimice care formează rugină; iod, 13g/lîn alcool Substanţe corozive, care formează o peliculă; uleiul de măsline. |